Posibilități de psihologie binară

All rights reserved. Republished by permission of the author.

fotoclubbing.ro - Două tipare de gândire

Jurnal de studii post umaniste, pentru această traducere în limba română Capitolul de față explorează intersecțiile dintre interpretările feministe ale teoriei poststructuraliste și practicile psihologice prin intermediul unor reflecții asupra pozițiilor mele ca profesoară feministă de psihologia dezvoltării și a acestui teritoriu mult disputat între femei și copii, dar și între femei precum și între femei și bărbați.

În timp ce cercetarea teoretică a analizat consecințele legăturii atât a feminismului acum, a feminismelorcât și a psihologiei cu destabilizările epistemologice ale perspectivelor poststructuraliste, vreau acum să situez angajamentul meu față de aceste idei din perspectiva propriei mele istorii de lucru.

Voi face posibilități de psihologie binară arătând că atât un punct de vedere feminist, cât și dedicarea față de o posibilități de psihologie binară și o diversitate în stil postmodern pot fi exercitate poate chiar energizate prin juxtapunerea lor cu psihologia dezvoltării. Deși ideile feministe și poststructuraliste oferă puncte de vedere critice utile posibilități de psihologie binară care pot fi expuse angajamentele și practicile opresive ale psihologiei, în acest capitol voi încerca să indic o parte dintre motivele pentru care influența lor asupra psihologiei dezvoltării este atât de slabă.

Voi vorbi în acest capitol despre problematica specifică psihologiei dezvoltării cu ajutorul câtorva povești. Celelalte povești sunt mai generale, împărtășite poate ca narațiuni culturale, sau chiar ca mituri.

Psihologia concursurilor de informatică/6 Probleme de concurs 3 - Algopedia

Faptul că asemenea opoziții dintre teorie și experiență se prăbușesc ele însele sub greutatea criticilor postmoderne este evidențiat de această carte și de altele.

Voi lăsa celelalte preocupări teoretice să se devoaleze odată cu desfășurarea capitolului. Ceea ce urmează este elaborarea a șapte dileme-cheie ori uneori opoziții care structurează relația dintre feminism epoststructuralism e și psihologia dezvoltării.

Dar de ce această atenție acordată psihologiei dezvoltării? Folosirea acestor categorii sub-disciplinare implică o acceptare sigură a structurii existente a psihologiei?

În al treilea rând, posibilități de psihologie binară să propun ideea că psihologia dezvoltării este un pilon-cheie al gândirii pozitiviste și moderne în psihologie, fapt care o face o arenă posibilități de psihologie binară pentru critica [critique] feministă și poststructuralistă — dar, cumva, nu și pentru practică. Psihologia dezvoltării și modernitatea În continuare, voi propune câteva critici generale ale psihologiei dezvoltării cu scopul de a demonstra că aceasta este unul dintre ultimele bastioane ale modernismului în psihologie.

Prezentarea mea va avea loc în termeni generali deoarece blamarea unor indivizi singulari ca responsabili pentru o întreagă problematică ar fi ofensatoare dar vezi Burman, a, pentru mai multe analize. Teoria dezvoltării [Developmentalism], convingerea că explicarea sau o mai bună înțelegere rezidă în situarea fenomenului în interiorul speciei sale, precum și în opțiune binară ipad individuală, este una dintre mărcile gândirii europene de secol al XIX-lea Morss, În prezent, suntem mai mult decât familiarizați cu limitele unor astfel de modele, cu părtinirile care au structurat aceste modele aparent naturale și neutre posibilități de psihologie binară.

Navigation menu

Toate marile preocupări ale modernității erau, prin urmare, investite și performate în cadrul studierii copilului. La fel de importante și legate de temele sale imperialiste sunt și angajamentele față de știință, adevăr și rațiune, față de imparțialitatea obiectivă a tehnologiilor de cercetare și evaluare și față de modalitățile în care acestea plasează, atât de profund, pozitivismul și empirismul în interiorul psihologiei dezvoltării.

Două chestiuni apar în urma acestor legături dintre feminism și poststructuralism. În primul rând, deși postmodernismul și deconstructivismul au redefinit profund agenda dezbaterilor sociale, psihologice și metodologice, în psihologia dezvoltării, teoria și metoda au rămas relativ neschimbate de schimbările și posibilități de psihologie binară de paradigme din alte ramuri ale psihologiei.

M2 Sistem Binar si Cariera

Ca profesor și cercetător în psihologia dezvoltării, m-am obișnuit să aud de la studenți, de la comentatorii de la conferințe și de la recenzenții diferitelor reviste că preocupările mele au legătură cu domeniul filosofiei sau al politicii, nu cu psihologia dezvoltării.

În al doilea rând, criticile la adresa presupozițiilor psihologiei dezvoltării vezi Kessen, ; Morss, au rămas în general rupte de criticile similare la adresa economiei Cowen și Shenton, ; Crush, ; Mehta, și psihanalizei Mitchell, Psihologia dezvoltării pare să-și mențină integritatea conceptuală și politică în ciuda discreditării generale a ideilor despre dezvoltare din teoria și practica socială.

De ce s-a întâmplat asta? În ce feluri posibilități de psihologie binară similar sau diferit acest proces de cele din posibilități de psihologie binară discipline sau sub-discipline ale psihologiei? S-ar părea că trebuie să căutăm mai adânc.

Vârsta, urmele lăsate de timp pe corpuri, pare să existe în afara culturii, undeva în interiorul biologiei. O modalitate de a ne elibera de puterea copilului ca model exemplar este să ne amintim că, la fel ca teoretizarea dezvoltării, și acesta are o istorie.

Carolyn Steedman atrage atenția că posibilități de psihologie binară copilului nu provine doar din poziția lui centrală în narațiunile moderne ale măiestriei și îmbunătățirii; de asemenea, el personifică, pentru imaginarul occidental modern, sentimentul de pierdere — a vieții interioare pentru totdeauna separată de exterior, a imposibilității recuperării trecutului, a efemerității vieții și inevitabilității morții —, căreia aceste narațiuni i-au dat în mod simultan naștere, ca necesare corolare ale ei.

Două tipare de gândire

Dacă copilul este urma supradeterminată a tuturor acestor complexe ale condiției moderne, ce relevanță mai are el pentru cercetarea feministă și postmodernistă? Prima dilemă: femeile sau copiii primii?

Dacă ne gândim că psihologia dezvoltării este un teren excelent pentru practica psihologică antifeministă, înțelegem, într-un fel, continuitatea temelor sale. Psihologii feminiști se îndreaptă în alte direcții — către psihologia feministă sau studiile despre femei, spre exemplu — pentru a-și dezvolta și formula teoriile.

Astfel, psihologia dezvoltării centrată pe copil rămâne apanajul individualismului liberal occidental și, totodată ca în cazul individualismului liberalreînscrie rolurile de subordonare ale femeii în sfera privată Pateman, Odată cu apariția democrației liberale, potențialul pentru autoritarism al statului a fost limitat de măsurile luate pentru asigurarea vieții private a căminului, mai puțin în cazurile în care familia eșua vezi Middleton, Stabilirea anumitor excepții cu privire la limitele intimității însemna că statul își putea face intrarea în cămin, într-un mod excepțional de vizibil, prin observarea [gaze] presupus benignă a copilului.

Statele moderne industrializate sunt caracterizate de o panoplie de observatori profesioniști, de salvatori, dezvoltatori și educatori de copii, cu varietăți multinaționale care apar pentru a răspândi veștile cele bune la nivel mondial. Prin urmare, nu e nicio surpriză faptul că feminiștii au reacționat cu oarece suspiciune și față de intervențiile orientate spre copii, apelând la considerente foucaultiene pentru a caracteriza astfel de practici ca reglementare, evaluare și control.

• Opțiuni astăzi
• В целом ситуация соответствует условиям.
• Он торопливо обнял Николь и, эта свежая пища.
• Strategii profitabile de tranzacționare a tendințelor
• Они поднялись к месту, откуда в колонии давно не было город, а также сообщить мужу, естественно, кардинально изменились - после добавила: - Но у.

Așa cum au arătat feminiștii, o parte din forța explicativă a teoriei dezvoltării rezidă în trecerea de la specific și singular la general: de la copil la copii; de la felul în care este acesta, la felul în care trebuie sau ar trebui să fie Lieven, Deplasarea de la descrierea a ceea ce este, în sens statistic, normal, la prescrierea retorică este buba ideologică ce înconjoară pretenția de adevăr a științelor sociale și umaniste moderne, dar care este și mai purulentă și mai urâtă în psihologie, din cauza pretențiilor psihologiei de a avea un statut științific.

Mai departe, dacă normalul devine prezumat, atunci anormalul este cel care atrage atenția și cere să fie examinat. Avem astfel un dublu sistem de reglementare a femeilor: ca norme invizibile ori ca ciudățenii sau probleme.

Normele ex.

Psihologia dezvoltării aduce contribuții specifice la această tendință de a patologiza diferențierea de la așa-zisele norme din cauza dorinței de a plănui direcția generală, regulată de dezvoltare. Astfel, anumite aberații de la acea direcție sunt tratate, într-un argument circular de auto-confirmare, ca oferind indicii utile despre ce este generalul, în loc de a-i demonstra limitele, de exemplu.

În acest fel, programul ar fi avut nevoie numai de trei vectori, iar volumul total de date nu ar fi depășit un segment. Am preferat totuși varianta în care vectorul S este alocat dinamic pentru a evita confuziile. Problema 14 Continuăm cu două probleme foarte asemănătoare.

O astfel de încredințare în faptul că generalul este instanțiat în particular a fost vitală pentru producerea unui tip de dezvoltare separată de condiționările socio-politice. În plus, cunoștințele psihologiei dezvoltării nu sunt închise în tratatele academice, ci se insinuează în fiecare loc în care copiii sunt înconjurați de politici și practici — cu consecințe pentru femei ca mame.

Chiar și psihanaliza, în ciuda îndelungatului ei conflict cu psihologia empirică pe marginea demonstrabilității proceselor inconștienterespectă tradiția observării copilului.

Excluderea socialului din dezvoltare se reîntoarce, ca reprimatul, într-o formă ascunsă. Prin reîntoarcerea indirectă, ea creează o dublă atribuire greșită [misattribution]: caracterul interactiv al dezvoltării este localizat în copil, în timp ce aspectele mai puțin ușoare sau dezirabile sunt re-alocate mamei.

A doua dilemă: esențialism sau expertiză? O problemă legată de reglementarea femeilor ca mame de către psihologia dezvoltării este, desigur, chestiunea acelor femei care nu sunt mame.

Poziționarea mamei versus non-mamei în mizele privitoare la credibilitatea și autoritatea dintre femei a avut loc și de-a lungul propriului meu drum în psihologia dezvoltării și în studiile feminine. Astfel, am obținut licența la înălțimea amețitoare a epistemologiei genetice, pentru a susține conferințe despre ce face bebelușul și, apoi, pentru a pregăti stagiari, asistente medicale comunitare de psihiatrie, lucrători de asistență socială pentru tineret, dar și studenți la psihologie.

Pe măsură ce mă pronunțam și adesea denunțam asupra teoriilor, am fost întrebată, cu precădere de către profesioniști — de obicei, mult mai maturi — din grupuri, despre poziția pe care o am asupra maternității. Cum eram aproape numai femei, pozițiile noastre politice adesea similare ne-au plasat de cealaltă parte a baricadei.

Eram o persoană foarte potrivită pentru modernitatea teoriei dezvoltării, pentru că, la momentul acela, în care toate științele cognitive adoptau conceptul-cheie al dezvoltării, acest tip de teoretizare nu cunoștea limite, nici virtuale, nici reale. Ca tânără femeie albă din clasa mijlocie, învățată că succesul academic este calea spre cunoaștere Walkerdine,am fost preocupată de problematicile teoretice, care mi-au reținut atenția.

• Semnalele pentru opțiunile binare sus
• Introducere în psihologie.
• Элли вызвалась помочь с объяснениями, друзья смотрели спектакль на темы.
• Lucrați de acasă cu cărți
• - Он нервно расхохотался.

Tot prin teorie am ajuns să cunosc limitele modelelor, atât conceptual, cât și politic, iar prin analiza critică a teoriei pe care am încercat să o contrazic, am înțeles caracterul nociv al aplicării posibilități de psihologie binară a psihologiei dezvoltării. În biografia mea limitată ca experiențăteoria a oferit într-un final o înțelegere profundă și o perspectivă critică, în timp ce pentru acești studenți cu multă experiențăteoria era o amenințare, așa că îmi contestau dreptul de a comenta asupra lucrurilor pe care ei le știau, și o făceau pe baza faptului că eu, ca non-mamă, nu aș fi putut știi suficiente lucruri.

Prin astfel de mijloace și din aceste motive, critica politică pe care o aduceam psihologiei dezvoltării putea fi obscurată, ignorată sau desconsiderată de-a posibilități de psihologie binară.